FENICE - Management și Antreprenoriat în Industriile Culturale și Creative. Programă pentru studenții în arte și științe umaniste (A&H)

Introducere

Acest curs este dezvoltat în cadrul proiectului “Promovarea Antreprenoriatului și Inovării în Industriile Culturale și Creative prin Educație Interdisciplinară (FENICE)” cu sprijinul Programului Erasmus+ al Uniunii Europene.

Este conceput pentru studenții care se specializează în arte și științe umaniste (AU) - nivel licență și master - și doresc să facă carieră prin activitate independentă sau managementul echipelor creative. În termeni mai generali, cursul ar fi util pentru orice artist și artist în devenire, deoarece îl va ajută să înțeleagă practicile antreprenoriale și de management care definesc afacerea creativă și culturală modernă la un nivel aprofundat. Scopul general este să dezvolte abilitățile principale necesare pentru succesul în carieră și impactul creativ.

Cursul este interdisciplinar și prezintă teoria și practica antreprenoriatului și managementului, combinând activități de învățare ghidate și experiențiale.

ICC se bazează pe conținut, cunoștințe și tehnologie și, ca atare, sunt, prin definiție, supuse cercetării și educației interdisciplinare. ICC combină creația (concepută adesea de artiști sau designeri), producția (de care se ocupă adesea companiile) și distribuția (de care se ocupă adesea multinaționalele) bunurilor și serviciilor care sunt de natură culturală și, de obicei, protejate de drepturi de proprietate intelectuală (DPI).

Prin dezvoltarea abilităților antreprenoriale și manageriale ale studenților și absolvenților în arte și științe umaniste, ICC vor beneficia de profesioniști atenți, inovatori și autonomi care pot conduce și contribui la funcționarea viabilă și durabilă a economiei creative.

Curs Obiectivele

Scopul acestui curs este să ofere o perspectivă multilaterală asupra funcționării întreprinderilor ICC pentru studenții de la arte și științe umaniste și să discute problemele practice și teoretice cu care se confruntă profesioniștii și antreprenorii creativi și culturali. Este conceput pe o abordare interdisciplinară care este relevantă pentru ICC ca să arate cum creativitatea și cultura pot fi comercializate durabil și cum pot aduce la viață întreprinderi viabile și inovatoare.

În acest sens, obiectivele cursului sunt

Să dezvolte la studenți abilitățile manageriale specifice și relevante pentru ICC;
Să îmbunătățească abilitățile și competențele antreprenoriale ale studenților;
Să consolideze capacitatea studenților în formarea și lucrul în echipe culturale și creative; context cultural actualizat și ancorat solid în realitățile economice;
Să familiarizeze studenții cu principalele aspecte importante ale activității independente în ICC; cum ar fi promovarea personală în mediul online, organizarea de evenimente artistice și cercetări artistice;
Să pregătească studenții pentru lucrul în echipe interdisciplinare ICC.

Metodologiile de predare

Având în vedere strategiile/metodologiile de predare-învățare, abordarea principală a acestui curs este învățarea experiențială. În consecință, acest curs folosește diferite metode de predare, învățare și evaluare, în conformitate cu nevoile studenților și obiectivele de învățare. Metodologiile de predare au fost concepute pentru a stimula munca autonomă, respectând în același timp diversitatea și nevoile studenților, permițând căi de învățare flexibile.

Acest curs își propune să încurajeze un mediu de învățare activ, dovedit eficient în dezvoltarea abilităților cognitive de ordin superior. Prin implicarea într-un proces de învățare activ și participativ, îmbunătățit prin integrarea tehnologiilor digitale, studenții intervin direct în construcția cunoștințelor, prin întrebări și co-creare. Spre deosebire de abordările convenționale, în general pasive și unidirecționale, studenții devin centrul procesului de învățare, iar formatorul/profesorul își asumă rolul de mediator.

Rezultatele ale învățării

La finalizarea cursului, studenții trebui să poată:

Să aplice concepte legate de ICC, în special la analiza și evaluarea cazurilor din viața reală
Să folosească metodele de cercetare artistică, cum ar fi documentarea și arhivarea, procesul de încercare și eroare, prezentările, etc.
Să interpreteze caracteristicile cheie ale economiei industriilor culturale și creative, provocările importante cu care se confruntă industriile, cum ar fi provocările tehnologice, juridice și economice – și politicile adoptate pentru a face față acestor provocări
Să elaboreze modele pentru proiecte creative de afaceri, inclusiv planificare strategică pentru inițiative antreprenoriale, metode inovatoare pentru generarea de fonduri, managementul părților interesate și dezvoltarea parteneriatelor, structuri de guvernanță ale întreprinderilor creative, etc.
Să discute despre procesul de inovare în ICC ca un proces deschis, interactiv, colaborativ și interdisciplinar
Să identifice oportunități noi în cadrul problemelor sociale și de afaceri și să dezvolte soluții de afaceri, asigurând în același timp surse de venit care să asigure sustenabilitatea financiară
Să justifice necesitatea ca întreprinderea să demonstreze responsabilitatea prin măsurarea regulată a performanței și a impactului
Să proiecteze evenimente artistice (expoziții, ateliere, promoții, etc.) și campanii de promovare online

În plus, cursul încurajează implementarea Cadrului European de Competență Antreprenorială (EntreComp)[1]. Competențele sunt prezentate în funcție de domeniu și gradul lor de dezvoltare (atunci când sunt dezvoltate eficient în cadrul conținutului prevăzut pentru curs) și/sau evaluate (atunci când sunt supuse evaluării) în funcție de cele două unități de conținut propuse în cadrul acestui curs – Unitatea 1: Înțelegerea Antreprenoriatului în ICC și Unitatea 2: Practică Antreprenorială – Modelarea unei Întreprinderi ICC – care sunt detaliate în secțiunea IV a acestei programe.

[1] http://europa.eu/!kR69Tb

Cuprinsul cursului

Cuprinsul cursului se referă la următoarele considerente și motivații principale din ICC:

Sunt indispensabile capacitatea de înțelegere și înțelegerea reciprocă între creativitatea artistică și economie/management, către fezabilitatea și viabilitatea economică a produsului/proiectului ICC. Specialiștii cu ambele tipuri de profiluri trebuie să fie conștienți de necesitatea de a dezvolta și angaja abilități pentru munca în echipă și cooperare;
Dezvoltarea procesului creativ este diferită de transferul său către terți, de aceea fiecare participant la curs este obligat să dobândească o disciplină de afaceri (pentru a vedea dacă poate fi implementată sub formă de diagrame specifice fiecărei discipline artistice);
Caracteristica cheie a economiei creative este transformarea valorii artistice în valoare economică; ca atare, toate caracteristicile care dau valoare unui produs artistic vor trebui monetizate ca valori economice (generând astfel afaceri): unicitate, nestandardizare ca imposibilitate de reproducere, proces tehnologic, recunoaștere, drepturi de autor, etc., respectiv înțelegerea produsului artistic în raport cu piața sunt esențiale.
Creativitatea trebuie să fie principalul instrument și competența de a lucra în cadrul ICC. Percepută, de obicei, ca o abilitate naturală, creativitatea individuală folosită în munca în echipă este capabilă să accelereze ritmul evolutiv al ideilor în cadrul unei echipe atunci când este folosită în munca în echipă bazată pe proiecte. În timpul proiectelor ICC, orice tip de creativitate ar putea fi diferența de valoare adăugată și capacitate pe o piață competitivă – gândirea nonconformistă, evitarea clișeelor, adaptarea permanentă la realitățile contemporane - indiferent de natura lor - culturală, economică, tehnologică.
În cadrul unei echipe de proiect ICC, toți membrii sunt/ar trebui să fie creativi, deși numai cei cu experiență artistică (AU) sunt creatori, din punctul de vedere al abilităților profesionale în tehnologia de transpunere artistică. Creatorii sunt motivați de contextul cultural și creativ contemporan, de expunerea mediatică a produsului final al proiectelor și evident de beneficiile economice ale activităților ICC. Fezabilitatea, viabilitatea economică și succesul potențial al produsului echipei ICC pot fi asigurate sau evaluate pozitiv numai prin expertiza economică și de management oferită de membrii echipei cu experiență economică. Cu siguranță, contextul cultural trebuie evaluat constant împreună în cadrul echipei, atât de artiști, cât și de experți în economie/management ICC. De asemenea, este necesar să aveți un anumit nivel de înțelegere în cadrul echipei ICC – accesul la o altă subiectivitate/creativitate artistică versus fezabilitate economică – și echilibrul trebuie întotdeauna atins pentru dezvoltarea durabilă a proiectului.
Părțile interesate principale din est, afirmă, de obicei, politici culturale afectate de latență, protocronism și tradiționalism reacționar. Cu toate acestea, există câteva excepții: instituții culturale care sunt finanțate prin proiecte ICC de concurență, părți interesate private cu viziuni contemporane asupra ICC, galerii noi, centre culturale/artistice, galerii independente, întreprinderi private ca părți interesate culturale/organizații neguvernamentale, autorități locale interesate de noi viziuni culturale pentru orașele/regiunile lor. Părțile interesate din politicile culturale sunt fie principale (conduse de stat, instituțional sau finanțate), fie alternative (galerii independente/noi, birouri private de arhitectură/design, festivaluri culturale independente, media, galerii, cinema, design, multimedia, etc.).
Testul Realității – chiar înainte de pandemie, era evident că finanțarea ICC este din ce în ce mai legată de unele subiecte majore – constă în îmbunătățirea calității vieții, în special în mediul urban, ecologie, reciclare, implicare pentru a genera soluții pentru probleme sociale, conservarea și restaurarea patrimoniului cultural. Arta de dragul artei nu mai este o opțiune pentru finanțarea publică. Expunerea la mass-media este esențială pentru orice activitate/proiect ICC, cum ar fi platformele sociale, World Wide Web, publicațiile online, etc.
Implicarea în activități sociale de educație – cum ar fi ateliere creative, educație creativă pentru tineri. Chiar și într-un mediu tehnologic, o opțiune economică pentru valoare adăugată este creativitatea, originalitatea, creația artistică inserată în procesul de producție și produsul final.

Conținutul cursului este împărțit în două Unități tematice majore, cu obiective specifice de învățare și rezultate ale învățării

Unitatea 1 obiectiv specific de învățare și rezultate

Concepte și prezentare generală a politicilor

Obiectiv specific de învățare:

- Să permită studenților să înțeleagă legătura dintre ICC cu celelalte sectoare ale economiei, inovarea și potențialul lor de inovare socială, concentrându-se în același timp pe esența cercetării artistice, abordările științelor deschise și implementarea lor practică pentru artiști/creatori, precum și asupra abordărilor de lucru relevante inovatoare, participative și interdisciplinare în ICC

Rezultate de învățare estimate specifice:

În plus față de obiectivele generale ale cursului, Unitatea 1 le va permite studenților

Să înțeleagă ICC și poziția lor în societate și economie;
Să diferențieze și să selecteze tipurile de proiecte ICC;
Să distingă rolurile din echipele ICC și canalele de comunicare;
Să recunoască problemele de etică legate de munca și produsele ICC;
Să definească părțile interesate cheie legate de politicile culturale;
Să identifice implicațiile economice ale politicilor culturale;
Să interpreteze problemele legate de proprietatea intelectuală în ICC;
Să analizeze importanța noilor tehnici digitale de transpunere și contemporane; tehnologii pentru produse, proiecte, activități ICC;
Să definească principalele aspecte ale procesului antreprenorial.

Unitatea 2 obiectiv specific de învățare și rezultate

Un sprint prin diferiți pași în dezvoltarea unui Plan de Afaceri

Obiectiv specific de învățare:

- Ca studenții să aibă o înțelegere mai bună despre procesul antreprenorial de la generarea de idei la dezvoltarea conceptului și crearea unei întreprinderi în ICC, concentrându-se în același timp pe cooperare, co-creare și interdisciplinaritate și folosind planificarea afacerii ca instrument pedagogic.

Rezultate de învățare estimate specifice:

În plus față de obiectivele generale ale cursului, Unitatea 2 le va permite studenților

Să genereze și/sau să identifice o idee de afaceri în ICC;
Să folosească fapte, teorii și concepte din diferite discipline/domenii de cunoaștere în mod adecvat în formularea soluțiilor la problemele antreprenoriale;
Să distingă relațiile între diferite componente ale afacerii și mediul său;
Să selecteze resursele materiale, nemateriale și digitale relevante necesare pentru a transforma ideile în acțiune;
Să planifice activități care creează valoare, care pot fi durabile financiar;
Să promoveze activitățile, produsele și proiectele ICC prin canale de comunicare gratuite (costuri și utilizare);
Să lucreze cu modele la scară, artefacte și proiecte în desfășurare prin expunere pe rețelele sociale/platforme sociale și diverse site-uri (aceasta poate include și testarea modelelor la scară sau la dimensiuni reale în mediul urban sau în alte medii;
Să colaboreze pentru a dezvolta idei de afaceri pentru ICC, în special cu artiști și profesioniști culturali.

Listă Generală de Lecturi

The Museum of Broken Relationships – Modern Love in 203 everyday objects, by Olinka Vištica and Dražen Grubišić, ed. by Weidenfeld & Nicolson, 2017, Great Britain, ISBN (hardback) 978 1 4746 0549 6.
Luc Long & Mark Dion, Carnet de fouilles & Lab Book, ed. by Actes Sud & Musée Departamental Arles Antique / Luc Long, Carnet de fouilles, Sous la direction de David Djaoui, Actes Sud & Musée Departamental Arles Antique.
David Usborne, Foreword by Thomas Heatherwick, Objectivity, Thames & Hudson, London, UK, 2010.
Jonathan D. Lippincott, Large Scale – Fabricating Sculpture in the 1960s and 1970s, Princeton Architectural Press, New York, 2012.
Douglas Gunn, Roy Luckett & Josh Sims, Vintage Menswear – A Collection from The Vintage Showroom, 2017, Laurence King Publishing Ltd, London, UK.
Douglas Gunn & Roy Luckett, The Vintage Showroom – An Archive of Menswear, 2015, Laurence King Publishing Ltd, London, UK.
Contributors, Author Collective, 60. / Innovators shaping our creative future, Thames & Hudson Ltd, 2009, London, UK
Neil Spiller & Nic Clear, Educating Architects: How tomorrow's practitioners will learn today, Thames & Hudson, London, UK, 2014
Tristan Manco, Big Art Small Art, Thames & Hudson, London, UK, 2014
Rian Hughes, Ideas can be Dangerous, ed. by Fiell
Inna Alesina, Ellen Lupton, Exploring Materials – Creative Design for Everyday Objects, Princeton Architectural Press, New York, Maryland Institute College of Art, Baltimore, New York, 2010.
Klanten, Robert, Schulze, Floyd, SARAH ILLENBERGER, published by Gestalten, Berlin, 2011, ISBN 978-3-89955-385-7.
Llewellyn, Nigel, Williamson, Beth, + contributors, THE LONDON ART SCHOOLS: REFORMING THE ART WORLD, 1960 TO NOW, Tate Publishing, 2015, ISBN 978 1 84976 296 0.
McLellan, Todd, THINGS COME APART – A Teardown manual for modern living, ed. by Thames & Hudson, London, 2013, ISBN 978-0-500-51676-8.
Mia, Mini Miss, Yip, Penter, BAG DESIGN – A handbook for accessories designers, ed. by Fashionary International Ltd., 2016, ISBN 978-988-77108-0-6.
Müller, Bernard, Snoep, Jacomijn Nanette, VOUDOU/VOODOO – The Arbogast Collection, ed. by Éditions Loco/Marc Arbogast, Strasbourg, 2013, ISBN 978-2-919507-16-0.
Sudjic, Deyan, THE LANGUAGE OF THINGS – Understanding the world of desirable objects, ed. by W. W. Norton & Company, New York, 2009, ISBN 978-0-393-07081-1.
Abisuga-Oyekunle, O. A. & Fillis, I. R. (2017), The role of handicraft micro-enterprises as a catalyst for youth employment. Creative Industries Journal, 10:1, 59-74, DOI: 10.1080/17510694.2016.1247628
Aquino, E., Phillips, R., and Sung, H. (2012). Tourism, culture, and the creative industries: Reviving distressed neighbourhoods with arts-based community tourism. Tourism, Culture & Communication, 12(1), 5–18.
Bakas, F.E., Duxbury, N. & De Castro, V.T. (2018). ‘Creative tourism: Catalysing artisan entrepreneur networks in rural Portugal.’ International Journal of Entrepreneurial Behaviour & Research 24 (4), pp.731-752, https://doi.org/10.1108/IJEBR-03-2018-0177.
Banaji, S., Burn, A. & Buckingham, D. (2010). The rhetorics of creativity: a literature review. Creativity, Culture & Education.
Belfiore, E. (2002). Art as a means of alleviating social exclusion: does it really work? A critique of instrumental cultural policies and social impact in the UK. International Journal of Cultural Policy, 8(1), pp. 91-106.
Bessant, J. & Tidd, J. (2015). Innovation and entrepreneurship (3^rd ed). Wiley
Burry, Mark & Burry, Jane, Prototyping for Architects, Thames & Hudson Ltd., London, 2016
ClydeBan Business (2016). Business Plan QuickStart Guide: The Simplified Beginner’s Guide to Writing a Business Plan. ClydeBan Media
Colette, H. (2009). Women and the creative industries: exploring the popular appeal. Creative Industries Journal, 2:2, 143-160, DOI: 10.1386/cij.2.2.143/1
De Beukelaer, C. & O’Connor, J. (2017). The Creative Economy and the Development Agenda: The Use and Abuse of ‘Fast Policy’. In Polly Stupples & Katerina Teaiwa (eds.), Contemporary Perspectives on Art and International Development (pp. 27-47). Routledge.
Duxbury, N., Albino, S., & Carvalho, C. (orgs.) (2021), Creative Tourism: Cultural Resources, Entrepreneurship and Engaging Creative Travellers [forthcoming]. CAB International.
Duxbury, N. & Bakas, F.E. (2020). "Creative Tourism: A Humanistic Paradigm in Practice". In Shaping a humanistic perspective for the tourism industry, edited by Ernestina Giudici; Maria
Della Lucia; Daniela Pettinao. Book II, chapter 7,Italy: Routledge.
Finch, B. (2013). How to Write a Business Plan. Kogan Page
Flew, T. (2012). The Creative Industries. Culture and Policy. Sage.
Florida, R. (2002). The rise of the creative class... and how it’s transforming work, leisure, community and everyday life. Basic Books
Gouvea, R., Kapelianis, D., Montoya, M-J. R. & Vora, G. (2020). The creative economy, innovation and entrepreneurship: an empirical examination, Creative Industries Journal, DOI: 10.1080/17510694.2020.1744215
Kerrigan, S., McIntyre, P., Fulton, J. & Meany, M. (2020). The systemic relationship between creative failure and creative success in the creative industries, Creative Industries Journal, 13:1, 2-16, DOI: 10.1080/17510694.2019.1624134
Lee-Ross, D. & Lashley, C. (2009). Entrepreneurship and Small Business Management in the Hospitality Industry. Elsevier
Noyes E., Allen, I. E. & Parise, S. (2012). Innovation and entrepreneurial behaviour in the Popular Music industry. Creative Industries Journal, 5:1-2, 139-150, DOI: 10.1386/cij.5.1-2.139_1
Osterwalder, A. & Pigneur, Y. (2010). Business Model Generation: A Handbook for Visionaries, Game Changers, and Challengers. John Wiley & Sons
Richards, G. (2020). Designing creative places: The role of creative tourism. Annals of Tourism Research, 85.
Richards, G. (2010). Increasing the attractiveness of places through cultural resources. Tourism, Culture & Communication, 10, 47–58.
Cerneviciute, Jurate & Strazdas, Rolandas. (2018). Teamwork management in Creative industries: factors influencing productivity. Entrepreneurship and Sustainability Issues. 6. 503-516
Dümcke, C (2015). New Business Models in the Cultural and Creative Sectors (CCSs).
European Expert Network on Culture
Koleva, P. (2021), Cross-sectoral cooperation and innovation within Creative and Cultural Industries – practices, opportunities and policies within the area of the Northern Dimension Partnership on Culture, Northern Dimension Partnership on Culture (NDPC)

Министерство на културата на Република България (2019), Стратегия за развитие на българскиата култура (2019-2029), Проект
Кабаков, И. (2004), Мениджмънт и правна инфраструктура на културата, София: Сиела, ISBN 9549064298
Кабаков, И. (2017), Интегрирано управление на културата, София: УИ „Св. Клиемтн Охридски“, ISBN 9789540743127
Колева, П.Г. (2013), Иновационните практики като фактор за стратегическо развитие на организации в сектор „Култура“, София: Интеркултута Консулт
Стоянов, И. (2018), Място на творческите индустрии в областните стратегии за развитие — проблеми и възможности, Велико Търново: ВТУ „Св.Св. Кирил и Методйй“, Годишник на департамент „Администрация и управление”, т. 3
Борисова, В. (2017), Бизнес с интелектуална собственост в творческите индустрии, София:УНСС, ISBN 9786192320034
Наръчник „Ролята на местните власти за насърчаване на креативните индустрии“ (2016), София: Фондация „Каузи“
Проект „Дигитална култура за регионално сближаване“, https://www.digital-culture.eu/bg
Дракър, П. (2010), Практика на мениджмънта, София: Класика и стил, ISBN 9549964167
Дракър, П. (2002), Ефективното управление, София: Класика и стил, ISBN 9549964167
Ламиман, Ж. (2003). Успешната иновация, София: Класика и стил
Бърд, Д (2012), Директен и дигитален маркетинг на здравия разум, София: Locus, ISBN
9789547831841
Тотева, М (2019), Функции на дигитализацията при комуникация 4.0, Сп. „Реторика и комуникации“, брой 39
Тодоров, П., (2008), Промени в пазара на електронните медии в условията на цифровизация, електронно издание „Медии и обществени комуникации“, бр. 1, декември

AICEP (2020). Guia de apoio às Indústrias Culturais e Criativas [brief information on the available finantial programmes and support mechanisms]. Available at: https://portugalglobal.pt/PT/ComprarPortugal/Fileiras/industrias-culturais-criativas/Paginas/industrias-culturais-criativas.aspx
Amaral, N. (2019). Impacto: como comunicar em público. Arena Editora
Carvalho, J. M. (2016). Inovação e Empreendedorismo (2ª ed). Vida económica
Duxbury, N., Fortuna, C., Bandeirinha, J. A. & Peixoto, P. (2012). Em torno da cidade criativa. Revista Crítica de Ciências Sociais, 99, pp. 5-8
Faustino, P. (2014). Indústrias Criativas, Media e Clusters. Media XXI. ISBN: 9789897290572
Fundação Serralves (2008). Estudo Macroeconómico para o desenvolvimento de um Cluster de Indústrias Criativas na região do Norte. Porto: Fundação Serralves.
Mateus, A. (Coord.) (2010). O Sector cultural e Criativo em Portugal. Estudo para o Ministério da Cultura. Augusto Mateus & Associados.
Mateus, A. (Coord.) (2013). A cultura e a criatividade na internacionalização da economia portuguesa. Estudo para o Gabinete de Estratégia, Planeamento e Avaliação Culturais da Secretaria de Estado da Cultura. Augusto Mateus & Associados.
Quintela, P. & Ferreira, C. (2018). Indústrias culturais e criativas em Portugal: um balanço crítico de uma nova ‘agenda’ para as políticas públicas no início deste milénio. Revista Todas as Artes, 1(1), pp. 89-111, DOI: 10.21747/21843805/tav1n1a6
Saraiva, J. M. (2015). Empreendedorismo. Do conceito à aplicação, da ideia ao negócio, da tecnologia ao valor (3ª ed). Imprensa da Universidade
Sarkar, S. (2014). Empreendedorismo e Inovação (3ª ed). Escolar Editora.

Milena Dragićević Šešić, Sanjin Dragojević (2005). Menadžment umetnosti u turbulentnim okolnostima. ISBN: 953-222-282-0
Dragićević-Šešić, M. (2012) Ethical dilemmas in cultural policies: conceptualising new managerial practices in new democracies. Zbornik radova Fakulteta dramskih umetnosti, str. 69-94
Dimitrije Vujadinović (2005). Umetnost i autosko pravo. ISBN: 978-86-84159-25-9