Curs 2: Management și Antreprenoriat în Industriile Culturale și Creative. Programă pentru studenții pe afaceri și studii economice (B&E) (C2-BE-STU-RO)

Acest curs este dezvoltat în cadrul proiectului “Promovarea Antreprenoriatului și Inovării în Industriile Culturale și Creative prin Educație Interdisciplinară (FENICE)” cu sprijinul Programului Erasmus+ al Uniunii Europene.
Este conceput pentru studenții care se specializează pe afaceri și studii economice - nivel licență și master - și doresc să-și îmbunătățească cunoștințele, abilitățile și competențele pentru a face carieră în domeniul industriilor culturale și creative (ICC).
Cursul este interdisciplinar și reunește subiecte și teme din arte, patrimoniu, cultură, IT, mass-media și afaceri în moduri care corespund profilului variat, inovator și valoros din punct de vedere social al ICC.
ICC-urile sunt orientate către conținut, cunoștințe și tehnologie și, ca atare, sunt, prin definiție, un subiect de cercetare și educație interdisciplinară. ICC combină creația (concepută adesea de artiști sau designeri), producția (de care se ocupă adesea companiile) și distribuția (de care se ocupă adesea multinaționalele) bunurilor și serviciilor care sunt de natură culturală și, de obicei, protejate de drepturi de proprietate intelectuală (DPI). Prin dezvoltarea competențelor și abilităților studenților și absolvenților de afaceri în domeniul ICC, sectorul va beneficia de profesioniști care sunt capabili să conducă și să contribuie la funcționarea viabilă și durabilă nu numai a ICC în sine, ci și a multor alte sectoare aferente economiei experiențiale, cum ar fi turismul și HORECA.

Scopul acestui curs este să ofere o introducere multifuncțională a funcționării întreprinderilor ICC pentru studenții care se specializează în afaceri și economie (AE) și să exploreze problemele practice și teoretice cu care se confruntă antreprenorii culturali, specialiștii și factorii de decizie politică. Este conceput pe o abordare interdisciplinară care este relevantă pentru ICC ca să arate cum creativitatea și cultura pot fi comercializate durabil și cum pot aduce la viață întreprinderi viabile și inovatoare.

În acest sens, obiectivele cursului sunt

• Să sensibilizeze studenții cu privire la specificul ICC și potențialul lor de afaceri;
• Să dezvolte o imagine de ansamblu holistică a problemelor care au impact asupra acestor industrii;
• Să doteze studenții cu abilități manageriale specifice care sunt relevante pentru ICC,
• Să facă studenții AE conștienți și capabili să coopereze cu studenții de la Arte și Științe Umaniste, la fel ca în situațiile din viața reală din cadrul ICC, respectiv să lucreze în echipe interdisciplinare ICC.

Având în vedere strategiile/metodologiile de predare-învățare, abordarea principală a acestui curs este învățarea experiențială. În consecință, acest curs folosește diferite metode de predare, învățare și evaluare, în conformitate cu nevoile studenților și obiectivele de învățare. Metodologiile de predare au fost concepute pentru a stimula munca autonomă, respectând în același timp diversitatea și nevoile studenților, permițând căi de învățare flexibile.

Acest curs își propune să încurajeze un mediu de învățare activ, dovedit eficient în dezvoltarea abilităților cognitive de ordin superior. Prin implicarea într-un proces de învățare activ și participativ, îmbunătățit prin integrarea tehnologiilor digitale, studenții intervin direct în construcția cunoștințelor, prin întrebări și co-creare. Spre deosebire de abordările convenționale, în general pasive și unidirecționale, studenții devin centrul procesului de învățare, iar formatorul/profesorul își asumă rolul de mediator.

La finalizarea cursului, studenții ar trebui să poată:

• Să explice evoluția, justificarea și rolul ICC ca factori de creștere și inovare la nivel local și regional în Europa și în întreaga lume
• Să aplice concepte legate de ICC, în special la analiza și evaluarea cazurilor din viața reală
• Să interpreteze caracteristicile cheie ale economiei industriilor culturale și creative, provocările importante cu care se confruntă industriile, precum politicile tehnologice, juridice și economice și politicile adoptate pentru a răspunde acestor provocări
• Să elaboreze modelele de afaceri pentru proiecte creative de afaceri, inclusiv planificare strategică pentru inițiative de antreprenoriat, metode inovatoare pentru generarea de fonduri, gestionarea părților interesate și dezvoltarea parteneriatelor, structurilor de guvernanță ale întreprinderilor creative, etc.
• Să discute despre procesul de inovare în ICC ca un proces deschis, interactiv, colaborativ și interdisciplinar, spre deosebire de modelele tradiționale de inovare în știință
• Să identifice oportunități noi în cadrul problemelor sociale și de afaceri și să dezvolte soluții de afaceri, asigurând în același timp surse de venit care să asigure sustenabilitatea financiară
• Să justifice necesitatea ca întreprinderea să demonstreze responsabilitatea prin măsurarea regulată a performanței și a impactului

În plus, cursul încurajează implementarea Cadrului European de Competență Antreprenorială (EntreComp)[1]. Competențele sunt prezentate în funcție de domeniu și gradul lor de dezvoltare (atunci când sunt dezvoltate eficient în cadrul conținutului prevăzut pentru curs) și/sau evaluate (atunci când sunt supuse evaluării) și în funcție de cele două unități de conținut propuse în cadrul acestui curs – Unitatea 1: Înțelegerea Antreprenoriatului în ICC și Unitatea 2: Practică antreprenorială – Modelarea unei Întreprinderi ICC – care sunt detaliate în secțiunea IV a acestei programe.

[1] http://europa.eu/!kR69Tb

Cuprinsul cursului se referă la următoarele considerente și motivații principale din ICC:

• Sunt indispensabile capacitatea de înțelegere și înțelegerea reciprocă între creativitatea artistică și economie/management, către fezabilitatea și viabilitatea economică a produsului/proiectului ICC. Profesioniștii cu ambele tipuri de profiluri trebuie să fie conștienți de necesitatea de a dezvolta și angaja abilități pentru munca în echipă și cooperare;
• Dezvoltarea procesului creativ este diferită de transferul său către terți, de aceea fiecare participant la curs este obligat să dobândească o disciplină de afaceri (pentru a vedea dacă poate fi implementată sub formă de diagrame specifice fiecărei discipline artistice);
• Caracteristica cheie a economiei creative este transformarea valorii artistice în valoare economică; ca atare, toate caracteristicile care dau valoare unui produs artistic vor trebui monetizate ca valori economice (generând astfel afaceri): unicitate, nestandardizare ca imposibilitate de reproducere, proces tehnologic, recunoaștere, drepturi de autor, etc., respectiv înțelegerea produsului artistic în raport cu piața sunt esențiale.
• Creativitatea trebuie să fie principalul instrument și competența de a lucra în cadrul ICC. Percepută, de obicei, ca o abilitate naturală, creativitatea individuală folosită în munca în echipă este capabilă să accelereze ritmul evolutiv al ideilor în cadrul unei echipe atunci când este folosită în munca în echipă bazată pe proiecte. În timpul proiectelor ICC, orice tip de creativitate ar putea fi diferența de valoare adăugată și capacitate pe o piață competitivă – gândirea nonconformistă, evitarea clișeelor, adaptarea permanentă la realitățile contemporane - indiferent de natura lor - culturală, economică, tehnologică.
• În cadrul unei echipe de proiect ICC, toți membrii sunt/ar trebui să fie creativi, deși numai cei cu experiență artistică (AU) sunt creatori, din punctul de vedere al abilităților profesionale în tehnologia de transpunere artistică. Creatorii sunt motivați de contextul cultural și creativ contemporan, de expunerea mediatică a produsului final al proiectelor și evident de beneficiile economice ale activităților ICC. Fezabilitatea, viabilitatea economică și succesul potențial al produsului echipei ICC pot fi asigurate sau evaluate pozitiv numai prin expertiza economică și de management oferită de membrii echipei cu experiență economică. Cu siguranță, contextul cultural trebuie evaluat constant împreună în cadrul echipei, atât de artiști, cât și de experți în economie/management ICC. De asemenea, este necesar să aveți un anumit nivel de înțelegere în cadrul echipei ICC – accesul la o altă subiectivitate/creativitate artistică versus fezabilitate economică – și echilibrul trebuie întotdeauna atins pentru dezvoltarea durabilă a proiectului.
• Părțile interesate principale din est, afirmă, de obicei, politici culturale afectate de latență, protocronism și tradiționalism reacționar. Cu toate acestea, există câteva excepții: instituțiile culturale care sunt finanțate prin proiecte ICC de concurență, părțile interesate private cu viziuni contemporane asupra ICC, galeriile noi, centrele culturale/artistice, galeriile independente, întreprinderile private ca părți interesate culturale/organizații neguvernamentale, autoritățile locale interesate de noi viziuni culturale pentru orașele/regiunile lor. Părțile interesate din politicile culturale sunt fie principale (conduse de stat, instituționale sau finanțate), fie alternative (galerii independente/noi, birouri private de arhitectură/design, festivaluri culturale independente, media, galerii, cinema, design, multimedia, etc.).
• Testul Realității – chiar înainte de pandemie, era evident că finanțarea ICC este din ce în ce mai legată de unele subiecte majore – constă în îmbunătățirea calității vieții, în special în mediul urban, ecologie, reciclare, implicare pentru a genera soluții pentru probleme sociale, conservarea și restaurarea patrimoniului cultural. Arta de dragul artei nu mai este o opțiune pentru finanțarea publică. Expunerea la mass-media este esențială pentru orice activitate/proiect ICC, cum ar fi platformele sociale, World Wide Web, publicațiile online, etc.
• Implicarea în activități sociale de educație – cum ar fi ateliere creative, educație creativă pentru tineri. Chiar și într-un mediu tehnologic, o opțiune economică pentru valoare adăugată este creativitatea, originalitatea, creația artistică inserată în procesul de producție și produsul final.

Conținutul cursului este împărțit în două Unități tematice majore, cu obiective specifice de învățare și rezultate ale învățării.

Concepte și prezentare generală a politicilor

Obiectiv specific de învățare

- Să permită studenților să înțeleagă ICC, conectivitatea, inovarea și potențialul lor de inovare socială, concentrându-se în același timp pe abordări de știință deschisă, probleme de reglementare și etice, precum și pe abordările inovatoare, participative și interdisciplinare relevante de lucru din ICC

Rezultate de învățare estimate specifice:

În plus față de obiectivele generale ale cursului, Unitatea 1 le va permite studenților

• Să înțeleagă ICC și poziția lor în societate și economie;
• Să distingă tipurile de proiecte ICC;
• Să distingă rolurile în echipele ICC și canalele de comunicare;
• Să interpreteze etica legată de muncă și produsele ICC;
• Să discearnă părțile interesate cheie legate de politicile culturale;
• Să identifice implicațiile economice ale politicilor culturale;
• Să interpreteze problemele legate de proprietatea intelectuală în ICC;
• Să analize importanța noilor tehnici de transpunere digitală și contemporane; tehnologii pentru produse, proiecte, activități ICC;
• Să promoveze activitățile, produsele și proiectele ICC prin canale de comunicare gratuite (costuri și utilizare.

Un sprint prin diferiți pași în dezvoltarea unui Plan de Afaceri

Obiective specifice de învățare:

• Să permită studenților să înțeleagă natura specifică a întreprinderilor ICC și a aspectelor manageriale asociate care le pot face viabile ca activități economice, concentrându-se în același timp pe cooperare, co-creare și interdisciplinaritate și folosind planificarea afacerii ca instrument pedagogic.

Rezultate specifice de învățare estimate:

În plus față de obiectivele generale ale cursului, Unitatea 2 le va permite studenților

• Să genereze și/sau identifice o idee de afaceri în ICC
• Să aplice adecvat fapte, teorii și concepte din diferite discipline/domenii de cunoaștere în formularea soluțiilor la problemele antreprenoriale;
• Să distingă relațiile între diferitele componente ale afacerii și mediul său
• Să selecteze resursele materiale, nemateriale și digitale relevante necesare pentru a transforma ideile în acțiune
• Să planifice activități care creează valoare, care pot fi durabile financiar;
• Să colaboreze pentru a dezvolta idei de afaceri pentru ICC, în special cu artiști și profesioniști din domeniul culturii;
• Să lucreze cu modele la scară, artefacte și proiecte în desfășurare prin expunere pe rețelele sociale/platforme sociale și diverse site-uri (poate fi inclusă și testarea modelelor la scară sau la dimensiuni reale în mediul urban sau alte medii);
• Să documenteze temeinic activitățile artistice ca parte a procesului de cercetare artistică și să colecteze date ca experimente științifice deschise.

• The Museum of Broken Relationships – Modern Love in 203 everyday objects, by Olinka Vištica and Dražen Grubišić, ed. by Weidenfeld & Nicolson, 2017, Great Britain, ISBN (hardback) 978 1 4746 0549 6.
• Luc Long & Mark Dion, Carnet de fouilles & Lab Book, ed. by Actes Sud & Musée Departamental  Arles Antique / Luc Long, Carnet de fouilles, Sous la direction de David Djaoui, Actes Sud & Musée Departamental  Arles Antique.
• David Usborne, Foreword by Thomas Heatherwick, Objectivity, Thames & Hudson, London, UK, 2010.
• Jonathan D. Lippincott, Large Scale – Fabricating Sculpture in the 1960s and 1970s, Princeton Architectural Press, New York, 2012.
• Douglas Gunn, Roy Luckett & Josh Sims, Vintage Menswear – A Collection from The Vintage Showroom, 2017, Laurence King Publishing Ltd, London, UK.
• Douglas Gunn & Roy Luckett, The Vintage Showroom – An Archive of Menswear, 2015, Laurence King Publishing Ltd, London, UK.
• Contributors, Author Collective,  60.  /  Innovators shaping our creative future, Thames & Hudson Ltd,  2009, London, UK.
• Neil Spiller & Nic Clear, Educating Architects: How tomorrow's practitioners will learn today, Thames & Hudson,  London, UK, 2014..
• Tristan Manco, Big Art Small Art, Thames & Hudson, London, UK, 2014
• Rian Hughes, Ideas can be Dangerous, ed. by Fiell.
• Inna Alesina, Ellen Lupton, Exploring Materials – Creative Design for Everyday Objects, Princeton Architectural Press, New York, Maryland Institute College of Art, Baltimore,  New York, 2010.
• Klanten, Robert, Schulze, Floyd, SARAH ILLENBERGER, published by Gestalten, Berlin, 2011, ISBN 978-3-89955-385-7.
• Llewellyn, Nigel, Williamson, Beth, + contributors,  THE LONDON ART SCHOOLS: REFORMING THE ART WORLD, 1960 TO NOW, Tate Publishing, 2015, ISBN 978 1 84976 296 0.
• McLellan, Todd, THINGS COME APART – A Teardown manual for modern living, ed. by Thames & Hudson, London, 2013, ISBN 978-0-500-51676-8.
• Mia, Mini Miss, Yip, Penter, BAG DESIGN – A handbook for accessories designers, ed. by Fashionary International Ltd., 2016, ISBN 978-988-77108-0-6.
• Müller, Bernard, Snoep, Jacomijn Nanette, VOUDOU/VOODOO – The Arbogast Collection, ed. by Éditions Loco/Marc Arbogast, Strasbourg, 2013, ISBN 978-2-919507-16-0.
• Sudjic, Deyan, THE LANGUAGE OF THINGS – Understanding the world of desirable objects, ed. by W. W. Norton & Company, New York, 2009, ISBN 978-0-393-07081-1.
• Abisuga-Oyekunle, O. A. & Fillis, I. R. (2017), The role of handicraft micro-enterprises as a catalyst for youth employment. Creative Industries Journal, 10:1, 59-74, DOI: 10.1080/17510694.2016.1247628.
• Aquino, E., Phillips, R., and Sung, H. (2012). Tourism, culture, and the creative industries: Reviving distressed neighbourhoods with arts-based community tourism. Tourism, Culture & Communication, 12(1), 5–18.
• Bakas, F.E., Duxbury, N. & De Castro, V.T. (2018). ‘Creative tourism: Catalysing artisan entrepreneur networks in rural Portugal.’ International Journal of Entrepreneurial Behaviour & Research 24 (4), pp.731-752, https://doi.org/10.1108/IJEBR-03-2018-0177.
• Banaji, S., Burn, A. & Buckingham, D. (2010). The rhetorics of creativity: a literature review. Creativity, Culture & Education.
• Belfiore, E. (2002). Art as a means of alleviating social exclusion: does it really work? A critique of instrumental cultural policies and social impact in the UK. International Journal of Cultural Policy, 8(1), pp. 91-106.
• Bessant, J. & Tidd, J. (2015). Innovation and entrepreneurship (3^rd ed). Wiley.
• Burry, Mark & Burry, Jane, Prototyping for Architects, Thames & Hudson Ltd., London, 2016.
• ClydeBan Business (2016). Business Plan QuickStart Guide: The Simplified Beginner’s Guide to Writing a Business Plan. ClydeBan Media.
• Colette, H. (2009). Women and the creative industries: exploring the popular appeal. Creative Industries Journal, 2:2, 143-160, DOI: 10.1386/cij.2.2.143/1.
• De Beukelaer, C. & O’Connor, J. (2017). The Creative Economy and the Development Agenda: The Use and Abuse of ‘Fast Policy’. In Polly Stupples & Katerina Teaiwa (eds.), Contemporary Perspectives on Art and International Development (pp. 27-47). Routledge.
• Duxbury, N., Albino, S., & Carvalho, C. (orgs.) (2021), Creative Tourism: Cultural Resources, Entrepreneurship and Engaging Creative Travellers [forthcoming]. CAB International.
• Duxbury, N. & Bakas, F.E. (2020). "Creative Tourism: A Humanistic Paradigm in Practice". In Shaping a humanistic perspective for the tourism industry, edited by Ernestina Giudici; Maria.
• Della Lucia; Daniela Pettinao. Book II, chapter 7,Italy: Routledge.
• Finch, B. (2013). How to Write a Business Plan. Kogan Page.
• Flew, T. (2012). The Creative Industries. Culture and Policy. Sage.
• Florida, R. (2002). The rise of the creative class... and how it’s transforming work, leisure, community and everyday life. Basic Books.
• Gouvea, R., Kapelianis, D., Montoya, M-J. R. & Vora, G. (2020). The creative economy, innovation and entrepreneurship: an empirical examination, Creative Industries Journal, DOI: 10.1080/17510694.2020.1744215.
• Kerrigan, S., McIntyre, P., Fulton, J. & Meany, M. (2020). The systemic relationship between creative failure and creative success in the creative industries, Creative Industries Journal, 13:1, 2-16, DOI: 10.1080/17510694.2019.1624134.
• Lee-Ross, D. & Lashley, C. (2009). Entrepreneurship and Small Business Management in the Hospitality Industry. Elsevier.
• Noyes E., Allen, I. E. & Parise, S. (2012). Innovation and entrepreneurial behaviour in the Popular Music industry. Creative Industries Journal, 5:1-2, 139-150, DOI: 10.1386/cij.5.1-2.139_1.
• Osterwalder, A. & Pigneur, Y. (2010). Business Model Generation: A Handbook for Visionaries, Game Changers, and Challengers. John Wiley & Sons.
• Richards, G. (2020). Designing creative places: The role of creative tourism. Annals of Tourism Research, 85.
• Richards, G. (2010). Increasing the attractiveness of places through cultural resources. Tourism, Culture & Communication, 10, 47–58.
• Cerneviciute, Jurate & Strazdas, Rolandas. (2018). Teamwork management in Creative industries: factors influencing productivity. Entrepreneurship and Sustainability Issues. 6. 503-516.
• Dümcke, C (2015). New Business Models in the Cultural and Creative Sectors (CCSs).
• European Expert Network on Culture.
• Koleva, P. (2021), Cross-sectoral cooperation and innovation within Creative and Cultural Industries – practices, opportunities and policies within the area of the Northern Dimension Partnership on Culture, Northern Dimension Partnership on Culture (NDPC).

BG

• Министерство на културата на Република България (2019), Стратегия за развитие на българскиата култура (2019-2029), Проект.
• Кабаков, И. (2004), Мениджмънт и правна инфраструктура на културата, София: Сиела, ISBN 9549064298.
• Кабаков, И. (2017), Интегрирано управление на културата, София: УИ „Св. Клиемтн Охридски“, ISBN 9789540743127.
• Колева, П.Г. (2013), Иновационните практики като фактор за стратегическо развитие на организации в сектор „Култура“, София: Интеркултута Консулт.
• Стоянов, И. (2018), Място на творческите индустрии в областните стратегии за развитие — проблеми и възможности, Велико Търново: ВТУ „Св.Св. Кирил и Методйй“, Годишник на департамент „Администрация и управление”, т. 3.
• Борисова, В. (2017), Бизнес с интелектуална собственост в творческите индустрии, София:УНСС, ISBN 9786192320034.
• Наръчник „Ролята на местните власти за насърчаване на креативните индустрии“ (2016), София: Фондация „Каузи“.
• Проект „Дигитална култура за регионално сближаване“, https://www.digital-culture.eu/bg.
• Дракър, П. (2010), Практика на мениджмънта, София: Класика и стил, ISBN 9549964167.
• Дракър, П. (2002), Ефективното управление, София: Класика и стил, ISBN 9549964167.
• Ламиман, Ж. (2003). Успешната иновация, София: Класика и стил.
• Бърд, Д (2012), Директен и дигитален маркетинг на здравия разум, София: Locus, ISBN 9789547831841.
• Тотева, М (2019), Функции на дигитализацията при комуникация 4.0, Сп. „Реторика и комуникации“, брой 39.
• Тодоров, П., (2008), Промени в пазара на електронните медии в условията на цифровизация, електронно издание „Медии и обществени комуникации“, бр. 1, декември.

PT

• AICEP (2020). Guia de apoio às Indústrias Culturais e Criativas [brief information on the available finantial programmes and support mechanisms]. Available at: https://portugalglobal.pt/PT/ComprarPortugal/Fileiras/industrias-culturais-criativas/Paginas/industrias-culturais-criativas.aspx.
• Amaral, N. (2019). Impacto: como comunicar em público. Arena Editora.
• Carvalho, J. M. (2016). Inovação e Empreendedorismo (2ª ed). Vida económica.
• Duxbury, N., Fortuna, C., Bandeirinha, J. A. & Peixoto, P. (2012). Em torno da cidade criativa. Revista Crítica de Ciências Sociais, 99, pp. 5-8.
• Faustino, P. (2014). Indústrias Criativas, Media e Clusters. Media XXI. ISBN: 9789897290572.
• Fundação Serralves (2008). Estudo Macroeconómico para o desenvolvimento de um Cluster de Indústrias Criativas na região do Norte. Porto: Fundação Serralves.
• Mateus, A. (Coord.) (2010). O Sector cultural e Criativo em Portugal. Estudo para o Ministério da Cultura. Augusto Mateus & Associados.
• Mateus, A. (Coord.) (2013). A cultura e a criatividade na internacionalização da economia portuguesa. Estudo para o Gabinete de Estratégia, Planeamento e Avaliação Culturais da Secretaria de Estado da Cultura. Augusto Mateus & Associados.
• Quintela, P. & Ferreira, C. (2018). Indústrias culturais e criativas em Portugal: um balanço crítico de uma nova ‘agenda’ para as políticas públicas no início deste milénio. Revista Todas as Artes, 1(1), pp. 89-111, DOI: 10.21747/21843805/tav1n1a6.
• Saraiva, J. M. (2015). Empreendedorismo. Do conceito à aplicação, da ideia ao negócio, da tecnologia ao valor (3ª ed). Imprensa da Universidade.
• Sarkar, S. (2014). Empreendedorismo e Inovação (3ª ed). Escolar Editora.

SR

• Milena Dragićević Šešić, Sanjin Dragojević (2005). Menadžment umetnosti u turbulentnim okolnostima. ISBN: 953-222-282-0.
• Dragićević-Šešić, M. (2012) Ethical dilemmas in cultural policies: conceptualising new managerial practices in new democracies. Zbornik radova Fakulteta dramskih umetnosti, str. 69-94.
• Dimitrije Vujadinović (2005). Umetnost i autosko pravo. ISBN: 978-86-84159-25-9.